Clipe de bucurie Photography - Smalldot Photography - Fotografie Nunta si Botez Brasov

Fotografie Brasov: Foto botez, Foto nunta, Fotografie evenimente, Foto copii si familie, Foto diverse, Clipe de bucurie Photography, Smalldot Photography, Fotografie maternitate, Foto gravide, Foto cu burtica

Copyright © 2007-2013 Toate drepturile rezervate Clipe de bucurie Photography

Se zice ca trecem fiecare printre taririle varstei.. ce calculam si ne recalculam realizarile.. ca un fel de evaluare pe parcurs.. pentru ca atunci cand tragem linie sa ne fie mai usor sa adunam caci probabil varsta, memoria nu ne prea ajutam sa facem calcule simple, mateoftice pe care candva le faceam fluierand, cel putin teoretic vorbind

ce e mai important pentru tine?

familia?
prietenii?
iubitul/iubita?
sanatatea?
ziua de maine?
banii?
calculatorul?
societatea?
televizorul?
cariera?
viitorul?
ziua de maine?
ziua de azi?
ziua de ieri?
ziua de alaltaieri?
ziua pe care nu o vei mai prinde dar ai vrea cu ardoare s-o prinzi??

inconstient bajbai spre ceva, tu omule, intotdeauna bajbai spre ceva, nici tu nu stii ceva
si stii de ce?

pentru ca acel ceva te tine pe linia de plutire, iti da un scop, iti da energie, iti da viata

ce varsta.. ce trairi ale varstei.. ha..

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

o istorioara..
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.


Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie